HONORÉ
DAUMIER – IN MEMORIAM
|
|||||
|
MUZICITĂ
prin bălării ițescu-se vechi stele
se zbuciumă de frig trei strunele din cer
din buzunare goale înalț spre îngeri vele
și ca să aflu cine-s îmi neguțez mult fler
se-aud de peste lume clopote muzicale
iar magii le preschimbă-n minuni zaharicale
se descompun pe limbă celestele porunci
obrajii mi se umflă de-a' vorbelor vii prunci
nu pot să-ating un lucru fără să isc o notă
și muzica se-ntinde ca timpul de-nchisoare:
la cina cea de taină se dumică-o gavotă
iar răstignirea însăși e valsul la frigare!
...de-atâta muzicită am dat în gălbinare
se-nghesuie serafii cu leacuri de purgare
***
VILLON
ÎNAINTE DE A ADORMI CU TÂRFELE ŞI CU ÎNGERII
fercheşă
domniţă - slobodă la gură
ai pornit turnirul dintr-un
zvon de zgură
se bat cavalerii -
fără de măsură
pentru boiu-ţi
oacheş - şi sparta-ţi centură
dezmăţaţi
călugări - împănaţi cu bârfe
poloboace pline cu lipici la
târfe
vă vomaţi pomana de
la verzii prinţi
muşcaţi craci de
iepe cu-antrenaţii dinţi
să vă ierte dracul -
Domnul e la mine
învaţă să cânte
pe strunele line
hai târâş - jigodii - se
prăvale focul:
cât credeaţi că
rabdă Domnul să-mi luaţi locul?
Doamne-al meu Hristoase - în
vin iarăşi sângeri
stau s-adorm - în poală
îmi picură plângeri:
lacrimi prearegale - din harfe
de îngeri
dar şi roua târfei -
simţind sfinte-atingeri
ev de rugăciune - de
sfinţi şi de ciumă
gâlgâit de sânge şi de
vin cu spumă
Fecioara minunii arde pe
altare
Şarpele lincheşte
pocal şi-ostiare
ev bizar - fantastic - nu
mă lua în seamă:
Poet - storc cuvântul
până iese zeamă
hoinărind - în dansuri -
din cramă în cramă
sărută-mă -
târfo - să plâng fără teamă…
***
OTRAVA RAIULUI
şi-a semănat chiar
Dumnezeu grădina
cu vii havuze de
amărăciune
din care - însetaţi -
sorb îngerii lumina
crezând că-i un nou foc
de rugăciune
dar aripile li se zbat agonic
şi-şi uită
firea vastă - dumnezeie:
şi îngerii simt miros de
femeie
***
ROBIN HOOD-UL PAGINII
Am haiducit prin
câmpii de primordii
Am jefuit ruşini
– mânii şi bârfe
Cuvinte violate
şi discordii
Se-oferă-n prag –
ca ultimele târfe
Cu chip de prinţ
– cu inimă de câine
Am ruinat palatele de
vorbe
Lovii cu piatra – când
cerşit-au pâine
Şi le-am
castrat trufiile enorme
I-am spovedit cu
paloşul pe gâturi
Pe toţi
enoriaşii clevetirii
Hermesul troacei
se-nfrăţi-ntru râturi
Cu toţi câţi
nu mai pot face pe mirii
Aleargă
despletitele estetici
Urlând delirul noii
evanghelii
Pe toţi ce vinul
l-au sfidat – eretici
I-am pus – din
bălţi – s-adune mii de-ofelii
Acum – când armiile
contra firii
Sfărmate zac –
sau târăsc pocăinţă-
Puteţi veni –
apostoli ai iubirii
Să daţi
aureolei iar fiinţă
Eu voi pleca – atlet
al nimicirii
Mă cheamă
alte pagini de blesteme
Dar să vă
temeţi – sclavi ai sclivisirii:
Voi trece peste moarte
– peste semne
Veţi constata
doar: cerul nu vă rabdă
Şi cai mâncând
jăratic vor răpire
Pe toţi cei spâni
la suflet şi la faptă –
Şi-i vor izbi –
din cer – pe mări de lire
Va fi o
noapte-atoateînvieriii:
S-or smulge-n
flăcări munţii de gunoaie-
Voi fi un oarecare duh
al primăverii –
De bucurie – mă
voi face ploaie
***
ULTIMUL CÂNTEC AL LUI VILLON
Sărac precum
Villon – rămân tot gureş
Împart cu
dărnicie – zdravăn – coate
În carnavalul crud –
şi luat de iureş
Mă iau la
harţă cu-mpăraţi şi gloate
Pe-al morţii
ştreang îl onorez cu tifle
Şi-aduc în
pieţi o nouă terezie
Pe care să
măsor iubiri – nu chifle
Să-i dibuiesc pe
popi de erezie
Nu veţi
scăpa în veci de veci de mine
Sub zdrenţele
enorme – SPADA scapăr
Cu care VORBA v-o
retez spre BINE –
Burta v-o-nţep –
de RĂU ca să vă apăr
Din han în han –
hoinar – v-arăt minunea
Ce-a fost cândva
la Cana Galileii:
Poşirca o prefac
în sângerare
Sub ţestul
broaştei – asmuţesc toţi leii
Vă par la
toţi nebun şi hahaleră
Dar nu vedeţi
hârjoana mea cu moartea:
Când toţi
trădează – eu sunt cel ce speră
Când toţi
vă-ncăieraţi – îmi dărui partea
Şi dacă
peste ani – un oarecine
Găsi-va-mi hârca
şi va vrea s-o-nfrunte
Eu – dezgropatul din
atâtea vine
Şterge-i-voi lui
gând rău şi fapte crunte
Căci versul meu e
muzică la îngeri
Şi ce-a fost
rană – e acum lumină
Adus-am rost în rai
cu-a mele frângeri
Căci şi
Hristos pe stihul meu suspină
Când se
frământă la liman să tragă
Pe
răsfiratu-ADAM din
lumea-ntreagă
***
XLVII-Sărmane Pierre
Gringoire – privighetoare -
Te înveleşti cu foame – bând din soare…
Vezi stele licărind prin buzunare,
Rege al vânturilor schimbătoare…
Prânz – viaţă – neguţat-ai pe-un Poem!
Din rime-ţi faci oştire şi harem -
Te-ai sumeţit spre-ureche de tiran
Cu vuietul durerii unui Neam!
Sărmane Pierre Gringoire – tu eşti Profetul
Trufii spărgând şi călărind pe vise…
Faci semne din văzduh – căci eşti Poetul!
În noua-ţi lume – legăminte scrise
Cu fulger în cerneluri - strângi
mereu -
Demn – harnic secretar Lui Dumnezeu!
***
XLIX-Risipitor de versuri
şi parale,
Proptindu-mi snaga în femei şi-n Danii -
Prefac fântâni – tot ce au fost haznale,
Sunt rege şi scoicar – după păţanii
Magistru sunt – şi tras-am doar ponoase
Trăit-am după fire şi delire -
Tot spânzurat – de liră şi de oase -
Sfruntat am implorat – când mort – când Mire…
Villon e Cerşetor tot cât e Zeu,
Dar în genunchi doar Lui Hristos i-am stat !
…Gâtul văzu cât fundul mi-e de greu
Şi-atunci din umeri aripi s-au crestat…
Toţi gură-cască zic că-s derbedeu –
Doar eu şi Domnul ştim cât am costat…
***
L-Hoinar prin codri,
şanţuri şi palate -
Hărţuitor prin crâşme şi cuvinte -
Şişu-am vârât în rime desfrânate,
Ca şi-n preacuvioase popeşti vintre…
Am dat pe gât balade din bărdace,
Până iscat-am ghiers de ciocârlie -
Smerit şi ţanţoş – deocheat…ptiu drace! -
…Că Franţa-ntreagă cântă – făr' să ştie…
Femeilor le-am dat ce le lipseşte,
Iar lumii – ceea ce abia-o să vie…
Iubeţ – scoicar şi derbedeu – nu peşte!
Diatele-mi sunt enciclopedie
Şi cine vrea să-mi ştie viaţa pân' la os -
Cu mine vină-n Ceruri –
***
DON
JUAN DE STYX
trubaduresca moarte-mi
toarnă în urechi
veninuri noi şi rare -
bârfe vechi
şi semne-mi face să
păşesc prin ierburi
să fac înrourate băi
de herburi
şi sora moarte mâna îmi
sărută
precum smeritul Iuda pe
Hristos
căci mă va vinde
scump şi merituos
la nori - la păsări
- neguri şi cucută
cât de râvnit voi fi de seve
şi metale
cât eros nevricos îi va costa
pe gnomi
cât se vor gelozi şi
silfii gentilomi
şi zânele cât se vor
dedulci la jale
când mă voi arăta -
Don Juan de Styx
în giulgiul violet pe post de
frac
şi voi semna cu sângele
din pix
dovezi că nu mă
fraiereşte-un drac
***
Adrian
Botez
|
|
||||
|
|
|||||